Cred ca nici cel mai fanatic sau naiv sustinator al Partidului Democrat Liberal nu se asteapta ca formatiunea sa stranga mai mult de, sa zicem, un 20% la alegerile din aceasta toamna. Cu furtisaguri, cu sau fara voturile diasporei, cu plase si galeti, biciclete sau telefoane mobile, PDL pur si simplu nu are cum sa castige alegerile.
Daca in 2008, cand se prezentau din postura de victime ale liberalilor, care i-au alungat de la guvernare, democrat-liberalii nu au reusit sa adune mult peste 30% (mai exact 32% la Camera Deputatilor si 33% la Senat), nu cred ca e greu de prevazut cate voturi ar mai strange la sfarsitul lui 2012. Adancirea crizei din cauza incompetentei si demagogiei guvernantilor din perioada 2008 - 2009, coruptia, investitiile aiurea, stoparea reformelor si reevaluarile permanente nu vor trece neobservate.
Nu atat taierile bugetare, masurile anticriza inexistente, haosul legislativ (nenumarate legi importante adoptate cu forta, peste Parlament, dar inca neintrate in vigoare - vezi legea educatiei sau legea salarizarii unitare) sau legile contradictorii ori total ineficiente (vezi efectele contrare ale legii pensiilor care au marit bugetul pensiilor speciale cu 17% in 2012 fata de 2010), saracirea tot mai mare a unui numar tot mai ridicat de romani si compromisurile tot mai costisitoare pe care democrat-liberalii le-au facut partenerilor de guvernare - nu acestea sunt cele mai dureroase cuie pe care si le-au batut pedelistii in talpa.
Insa lipsa sperantei si a increderii, inexistenta unor exemple care sa faca rational si inteligibil tot acest sacrificiu enorm al populatiei si inca lipsa rezultatelor concrete din lupta cu "sistemul ticalosit" (numeroasele achitari, aparitiile unor cazuri precum Apostu, Pasat, Ridzi si Anastase si albirea lui Adrian Nastase) - abia aceste aspecte vor lovi cel mai puternic in cota de incr
