Grecia îşi şantajează creditorii cu propriul faliment. Cu alte cuvinte, situaţia devine extrem de serioasă pentru Europa. Troica trebuie să reuşească – într-un final fericit – să forţeze reforme structurale profunde la Atena. În lipsa acestora, noi credite nu mai au niciun sens.

Deocamdată, Germania – principalul arhitect al pachetelor de salvare a Greciei de la faliment – se concentrează pe alte probleme. Dar odată ce misiunea experţilor Comisiei Europene, ai Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Centrale Europene se va deplasa din nou la Atena, problema falimentului necontrolat al Greciei (anunţat de premierul elen cu titlu de probabilitate în martie) va reveni în actualitate. Şi atunci va începe din nou Europa să tremure. Pentru că un faliment al Greciei ar produce costuri semnificative pentru sectorul financiar, ar putea provoca falimente în lanţ şi ar detabiliza pieţele financiare şi mai mult decât sunt ele destabilizate în prezent.

Acest scenariu a fost servit în diferite feluri de mai multe ori anul trecut şi îmbracă deja straie opulente de şantaj. Grecia vrea să forţeze creditorii europeni să renunţe la mai mult de jumătate din creanţele pe care le deţin la Atena. Şi schema funcţionează dintr-un singur motiv: pierderile în caz de faliment elen ar fi mai mari decât pierderile voluntare.

Grecii ştiu, de altfel, că ameninţările cu blocarea următoarei tranşe de finanţare sunt vorbe-n vânt. În consecinţă îşi permit să amâne reformele atât de necesare pentru propria ţară, nu neapărat pentru Europa care trebuie să se decidă cât mai permite şantajul cu falimentul. A declara tabu subiectul excluderii Greciei din zona Euro nu este în niciun caz o atitudine benefică. The Guardian: Până şi David Cameron ştie că economia are nevoie de moralitate

Conservatorii britanici au o nouă jucărie politică pe care au găsit-o pe raftul dispreţului