Îi vezi la fiecare colţ de stradă, înfriguraţi şi flămânzi. Resturile din gunoaie nu le sunt suficiente sutelor de câini maidanezi din Timişoara, mulţi aruncaţi în stradă chiar de către stăpânii lor. Unii sfârşesc accidentaţi de maşini, iar cadavrele stau zile întregi pe şosele, nerevendicate de nimeni. Alţii poartă răni grele după ce au fost ţinta unora care au vrut să facă pe durii. Uneori, hăituiţi şi măcinaţi de foame, răspund cu aceeaşi monedă şi îi atacă pe trecători. Peste 300 de timişoreni au ajuns la spital după ce au fost muşcaţi de câini, anul trecut. O “vină” născută tot din acţiunile oamenilor indiferenţi la soarta acestor animale ale nimănui.
Câinii Timişoarei, ai noştri şi ai nimănui
În Timişoara, câinii comunitari sunt cu sutele. Autorităţile au încetat să îi mai numere. Hingherii nici nu se mai obosesc să îi mai adune de pe străzi. Nu mai au loc în adăposturi. Nici în spaţiile ONG-urilor de protecţie a animalelor nu mai sunt locuri.
Îi vezi la fiecare pas, pe lângă magazine sau scări de bloc, lângă ghenele de gunoi. Unii au răni sau cicatrici, cu care parcă s-au obişnuit. Le lipsesc ochi, lăbuţe sau urechi. Cei mai norocoşi sunt luaţi în îngrijire, măcar temporar, de voluntari care îi duc la veterinar şi le plătesc intervenţiile chirurgicale din buzunarele proprii.
Ghinioniştii sfârşesc accidentaţi de maşini, în timp ce bântuie pe străzi. Deseori, cadavrele lor rămân zile întregi la locul accidentului, până când maşinile grele le fac una cu astfaltul. Sunt câinii nimănui. Nu îi revendică nimeni.
Cei mai mulţi dintre maidanezii Timişoarei au avut stăpâni. Oameni care le-au purtat de grijă şi i-au hrănit o vreme. Apoi, pentru că şi-au schimbat domiciliul, au plecat în străinătate, pentru că animalul a crescut prea mare şi nu mai avea loc în apartament sau doar pentru că nu au mai avut chef să fie respo