Ministerul Turismului a iniţiat, pentru turişti, un program de vizitare a Capitalei, cu autocarul. De la Casa Presei până la Romană, oraşul, cu vechile case boieresti de la Şosea, poate fi admirat şi de pe platforma de sus a autobuzului, dar prin centru este nevoie să-l străbaţi pe jos pentru a-i descoperi contrastele. Aşadar m-am echipat comod şi am pornit la drum.
După ce am admirat clădirile de patrimoniu, unele frumos renovate, de pe Dacia, am cotit la Romană pe B-dul Magheru, unde trotuarul sufocat de lume şi nerăbdarea şoferilor mă anunţă că nu mai e mult până la Universitate.
Traversez bulevardul aglomerat şi trec pe la Ateneu şi Palatul Regal, dar frumuseţea lor este sluţită de imensa parcare, ticsită de maşini, dintre ele.
Ajung la Universitate unde prostul gust pare instalat pe vecie: împreunări de bannere publicitare, multicolore pe faţada clădirii, şantiere siluitoare, sex-shop-uri de-a valma, tarabe sprijinite de clădire, trotuare hărţuite de maşini, pietoni îngrămădiţi cu forţa, o atmosferă de bâlci.
Părăsesc precipitat zona şi pătrund pe Smârdan în Centrul Vechi. Zona este dominată de kitch. Barurile cu nume străine (St. Patrick, Mojo, El Comandante, etc) şi-au întins mesele pe stradă pentru a-i atrage pe clienţi. Pentru pietoni a rămas o potecă, pe care cu greu se pot strecura doi oameni deodată. Unele clădiri sunt renovate doar la parter, pentru spaţii comerciale, iar de sus rişti sa-ţi cadă în cap bucăţi de cărămidă. Peste drum de Banca Naţională un zid este înconjurat cu o sfoară pe care atârnă un avertisment: ,,Ocoliţi, cade tencuiala!” Un grup de tineri gălăgioşi beau un suc la o masă foarte apropiată de locul cu pricina. Încerc să-i atenţionez: - Nu vă e teamă de ţiglele care pot să vă cadă în cap? Încep să râdă zgomotos, iar unul cu o glugă pe cap îmi răspunde: „Nu nene că avem CASCO”.
Cobor spre Cheiul Dâmbo
