Nici n-a început anul bine că avem deja un nou subiect de discuție. De data asta nu este numai ideea celor de la putere, ci și a opozanților, de parcă ar fi stat unii cu alții la un șpriț de Revelion și au pus la cale aceeași revoluție electorală. Nu, nu e vorba de comasare sau de vot proporțional, uninominal pur sau impur, ci de alegerile primare. Exact. Alegerile acelea pe care le practică americanii de o grămadă de ani ar putea deveni realitate și în România. Și ăsta, teoretic, e un lucru bun. Pentru că unul ca mine, de exemplu, care a avut ghinionul să fie reprezentat în Parlament de către deputatul PSD Bogdan Niculescu Duvăz, care mi-a văzut cartierul o dată în campania din 2008 și cam atât, pe de-o parte, și de senatorul fost PDL Mircea Cinteză, care oricum și-a dat demisia din această funcție, pe de altă parte, ar avea posibilitatea să voteze înainte de alegerea propriu-zisă cine ar vrea el să îi fie candidații din partea fiecărui partid.

Astfel, dacă toți s-ar ține de alegeri primare, sau măcar jucătorii importanți de pe piață, ar veni atât PDL-ul, cât și USL-ul, cu candidați pe care măcar să-i fi văzut vreodată pe la piață, prin cartier, pe la vreun magazin, sau măcar să le fi văzut limuzina trecând pe strada din fața blocului meu. Oricine ar fi mai bun decât actualii parlamentari, chipurile ai mei, care oricum n-au avut vreo treabă cu alegătorii, fiind preocupați ori de statul pe la TV, ori de alte activități mai bănoase.

Mă tem însă că aceste alegeri primare vor fi la fel de false cum au fost cele din 2004 din PSD, atunci când, de exemplu, la Argeș s-au mânărit în așa fel rezultatele încât prietena de atunci, actualmente soția micului Titulescu, Daciana Sârbu, a ieșit pe un loc atât de bun încât nimeni n-a mai cârtit când a fost impusă, în stil social-democrat pur, pe liste. O experiență amară pentru miile de pesediști din Argeș, dar și pentru