Unul dintre "greii" sportului aşezat prin performanţe în careul restrâns al brandurilor româneşti, alături de Nadia, Ilie sau Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin a adunat voturile cititorilor ProSport în "Premiul pentru întreaga activitate". Un trofeu care vine să recompenseze moral, încă o dată, o carieră fabuloasă ghidată după două cuvinte: aur şi luptă. ProSport l-a vizitat pe legendarul Ivan la Tulcea, într-un loc apropiat inimii sale şi de bucata din Deltă unde a învăţat poveşti despre apă, bărci, ambiţie şi modestie: Mila 23.
La primele ore ale dimineţii, Tulcea pare un oraş pustiu. De la intrarea în localitate până aproape de centrul oraşului aduni cu greu o mână de oameni pe străzi, ceea ce face să te gândeşti ori că viaţa în oraşul de pe malul Dunării începe foarte devreme şi deja lumea este în larg, ori că vacanţa de sărbători nu s-a încheiat. Cu Ivan ne întâlnim chiar în centru, "la doi paşi de port", cum ne explică ferm la telefon.
Eternul Ivan
Surpriza vine însă în momentul în care coborâm din maşină. Afară ne întâmpină o zi călduţă de primăvară, nici urmă de vântul care e nelipsit în această parte. "Am prins o zi frumoasă, cred că este prima a anului fără vânt. Oricum de câte ori vin aici, vin cu vremea bună", ne întâmpină Ivan Patzaichin. Este neschimbat, cu părul prins în coadă şi cu ţigarea în mână. Poate mai încărunţit şi cu câteva riduri noi care s-au adăugat un pic prea repede pentru tinereţea lui sufleatască. Ochii şi-au păstrat limpezimea şi bucuria de viaţă, iar energia cu care vorbeşte aminteşte de un alt Ivan, care în urmă cu aproape jumătate de secol nu rata aurul în nicio cursă. Pentru câteva ore, "Amiralul flotilei româneşti" ne va fi ghid prin oraşul în care şi-a trăit o parte din visuri, o bucată de uscat de pe care a pornit în cucerirea unei lumi întregi într-o mică ambarcaţiune de lemn.
"E Patzaichin! Taci!
