Liga studentilor romani din străinatate a făcut o gală în Casa Poporului cu premii pentru extraordinarii tineri români care au studiat în afară. Au fost şi invitaţi de seamă, Blaga sau Băsescu (e o simbolistică politică aparte faptul că au apărut împreună, doi inamici mocniţi care au s-au fotografiat împreună).

De ce un eveniment leșinat care evocă feerii tineresc-popular-naţionale a devenit aşa de important? Pentru ca el anunţă oficial noul populism: naţionalismul pur şi dur, de tradiţie. Revendicările anunţate de conducerea respectivei ligi merg mai ales către paradigma paşoptistă. Echivalenţele mai mult sau mai puţin subtile între boierii tineri bonjurişti şi românii tineri cu studii în străinătate sînt cel puţin ridicole. Retorica lor bate mai curînd spre naţionalism interbelic sau ceauşist decît spre discursuri de secol XIX.

Acest eveniment e parte dintr-o campanie sau, mai corect, să-i spunem trend (adică nu neapărat controlat, cît expandat). Totul a început anul trecut cu ameninţările puterii (naţionale sau europene, Merkel fiind declanşatorul) la adresa unui „populism periculos” care ar putea bîntui Europa. Este vorba de un populism economic, unul care ne-ar putea smulge din drumul nostru „european”. În schimb, populismul naţionalist, e bun, e singura reţetă pe care o ştim.

Orice criză creează un vid teribil de mesaj, de conţinut, de proiect. Fiecare îl umple cum poate. Ungurii l-au umplut cu o constituţie care a aruncat şi mai multă confuzie. De exemplu, ministrul de externe al României, Baconschi, a reţinut cu entuziasm ce-i trebuia din proiectul lui Orban: că l-au pus pe Dumnezeu în Constituţie. Pînă la urmă, răspunsul identitar naţional e cel mai simplu şi verificat. Vestul ca de obicei critică ipocrit în timp ce închide graniţe, expulzează cetăţeni europeni, fac discriminări între membrii UE cu legea în mînă. Răspunsul naţionalist e p