Contractul pentru reabilitarea unor drumuri judeţene s-a întors, de la câştigătorul iniţial al licitaţiei, firma gălăţeană Tancrad, la stadiul de evaluare a ofertelor, după ce Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis cererea făcută de perdantul licitaţiei, asocierea condusă de Vega 93, o altă firmă gălăţeană.
Ambele societăţi sunt practic "abonate" prin zonă la contracte cu statul, aşa că lupta pentru reabilitarea celor 160 de kilometri este de înţeles. Mai ales că valoarea contractului este undeva la 90 de milioane de euro. Mai exact, un cost de circa 600.000 de euro pe kilometru de drum judeţean. Reabilitarea respectivelor drumuri face parte dintr-un program mai amplu, derulat de Ministerul Dezvoltării, pentru asfaltarea a 10.000 de kilometri de drumuri judeţene din ţară, pe cheltuiala iniţială a constructorilor, urmând ca aceştia să-şi primească banii după 2013, până în 2020. Adică după alegerile generale următoare, când este posibil ca la cârma Ministerului să nu mai fie nici Elena Udrea şi nici PDL în fruntea guvernului.
În acest context, ar părea destul de greu de înţeles de ce, nu numai la Brăila, ci în toată ţara, firmele de construcţii se înghesuie să asfalteze, pe cheltuiala lor, sute de kilometri de drum, pentru a-şi primii banii după ani şi ani de zile.
Răspunsul este simplu: contractele cu bani publici au reprezentat întotdeauna borcanul cu miere al statului, în jurul căruia au roit sute de firme. Nu toată lumea a încăput la masa aleşilor, iar cine a prins un loc nu-l mai lasă din mâini nici dacă e să se hrănească doar cu promisiuni. Pentru multe aceste firme, o promisiune de la stat e oricum mai dulce decât nimic. Şi nu de alta, dar cu siguranţă, nici firmele şi nici guvernul nu vor ieşi în pierdere. Vi se pare că 600.000 de euro e un preţ mic pentru un kilometru de drum judeţean? Ori că, în schimbul a
