Sunt un sustinator neconditionat atat al reformarii sistemului sanitar, ajuns in punctul in care din salvator de vieti devine adesea ucigas, cat si al privatizarii, al concurentei stimulatoare de calitate si inhibitoare de preturi. Asadar, principial sunt un sustinator al proiectului Legii Sanatatii. Din nefericire insa, diavolul nu prea sta in principii, ci in detalii.
Si aceste detalii pot face ca un proiect principial bun, odata pus in practica sa ajunga sa distruga poate singura parte cu adevarat functionala a sistemului sanitar, si anume medicina de urgenta. Este semnalul de alarma pe care il trage, argumentat, secretarul de stat, Raed Arafat, acuzat de presedintele Traian Basescu ca ar fi un adversar al reformarii sanatatii.
Exagerarea aceasta este, voit sau involuntar, grav incorecta. Doctorul Arafat nu se opune privatizarii in Sanatate in general, ci doar transformarii sistemului de urgenta din misiune a statului, in competitie comerciala, in mutarea accentului de pe eficacitate, pe eficienta. Se opune adica schimbarii fundamentale a politicii publice in acest domeniu, a intregii filosofii de abordare a urgentei. Si isi explica punctul de vedere: competitia si criteriile de eficienta impun personal minim, care sa acopere distante cat mai mari, cu costuri cat mai mici, cu instruire mai ieftina, deci mai subtire.
"Daca aceeasi suma trebuie sa fie impartita cu alte 10-20-30 de servicii private, niciuna nu va putea face decat anumite bucati din sistem. Si mai apare un risc, reactia la calamitati va fi necontrolata, nestandardizata si ineficienta. Doar la un accident, daca o sa apara dintr-o data trei furnizori concurenti si in final au de dus un singur bolnav pentru ca doi nu vor sa mearga la spital, firmele se bat intre ele cine ia bolnavul. Pentru ca va deconta numai cine va lua bolnavul. Ne luptam pentru partea strategica a
