Brusc, după febra aurului galben, pe Traian Băsescu l-a apucat febra aurului cenuşiu şi dorul părintesc după creierele româneşti. Vineri, într-un discurs la Gala tinerilor care studiază în străinătate, nu a mai vorbit despre nevoia ţării de a avea tinichigii şi chelneri, ci ia îndemnat pe viitorii economişti, fizicieni, politologi, matematicieni, chimişti sau manageri cu diplome occidentale Brusc, după febra aurului galben, pe Traian Băsescu l-a apucat febra aurului cenuşiu şi dorul părintesc după creierele româneşti. Vineri, într-un discurs la Gala tinerilor care studiază în străinătate, nu a mai vorbit despre nevoia ţării de a avea tinichigii şi chelneri, ci ia îndemnat pe viitorii economişti, fizicieni, politologi, matematicieni, chimişti sau manageri cu diplome occidentale
"Să nu mai ceară ţării să-i primească înapoi, că ţara îi aşteaptă cu braţele deschise". Băsescu a făcut astfel stânga- împrejur de la vehemenţa cu care se răţoia acum doi ani la medici şi profesori, la intelectuali în general, să plece unde văd cu ochii. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea ipocrizie! Preşedintele s-a întrecut, ceea ce era greu, chiar şi pe sine însuşi. În care ţară îi chema înapoi?
Ce şanse le oferea diplomaţilor fie şi de la Oxford sau Cambridge, când 80 la sută din absolvenţi nu au acasă decât - dacă! - locuri de muncă subcalificată sau, mai curând, alternativa şomajului? Cum poate atrage cu 8-9 sute de lei pe lună - abstracţie făcând cele trei posturi de consilieri la Preşedinţie, pe care le-a pus pe masă - când mari concerne apusene îi recrutează încă din amfiteatre, tentându-i cu salarii de 10 ori mai mari? Cum să vină acasă, unde puţinele posturi bugetare sunt rezervate beizadelelor cu părinţi portocalii. Să se lase păcăliţi că e posibilă o concurenţă reală, profesională, într-o ţară minată de nepotism şi de corupţie? Întrebări la care prezidentul nu avea
