Cel mai nou scandal care îl are în centru pe singurul producător de gaze naturale controlat de statul român, Romgaz, aduce din nou în prim-plan modul în care sunt conduse companiile de stat şi contractele care se fac la umbra lipsei de transparenţă, contracte care se transformă în prejudicii de sute de milioane de euro cu nuanţe de subminare a economiei. Este încă un exemplu care arată necesitatea listării pe Bursă a acestor firme.
Companiile de stat au devenit de ani buni cuiburi de interese politice în loc de a fi vectori de creştere economică. Managementul este numit politic şi de multe ori fără nicio legătură cu domeniul de activitate. Preocuparea unor directori este să-şi aducă rudele în posturi confortabile în firmele pe care au ajuns să le conducă sau să încheie contracte păguboase pentru companii, dar bune pentru ei sau cunoscuţii lor.
O analiză a ZF arăta anul trecut că primele cele mai mari 35 de astfel de firme, toate active în domenii strategice, aveau în 2010 un business cumulat de 10 miliarde de euro, dar că nu au înregistrat profit, pierderile ridicându-se la 500 de milioane de euro. Listarea la Bursă, managementul privat, atragerea de noi acţionari în aceste companii de stat sunt văzute de oamenii din piaţă ca surse de transparentizare.
"Listarea unei companii la Bursa de Valori Bucureşti presupune un minim de transparenţă, iar investitorii de pe bursă exercită o supraveghere mult mai atentă a activităţii companiilor listate. În acest fel se reduce substanţial posibilitatea ca firma să fie fraudată, dar nu se exclude total acest risc. Conduita companiei este mult mai atent monitorizată în cazul listării la bursă", spune Stere Farmache, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti.
La finele săptămânii trecute procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au dispus începerea urm
