Foto: Bogdan Barbulescu / Agerpres Emblemă a Televiziunii Române, dar şi a unei perioade marcante pentru români, Sanda Ţăranu a împlinit ieri 73 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"În fiecare an, de ziua mea, ne întâlnim la telefon. Acum, când vorbim, ţin în mână Jurnalul. De câte ori i-am spus lui Nicolae să facem un abonament, n-a vrut. Dorinţa lui să se ducă să-l cumpere a devenit obişnuinţă. În meseria voastră, ca şi în cea pe care am practicat-o eu, cuvântul este o forţă mai puternică decât orice armă. La televizor, ştirile trebuie rostite neutru, fără implicare, iar timpul, prea puţin faţă de abundenţa informaţiei, determină un ritm verbal din care, uneori, desluşesc mai greu sensul frazelor. «Verba volant...» şi atunci fac apel la ziar. Apoi, frazele scrise pot avea o putere emoţională mai mare. În consecinţă, nimeni din presa scrisă nu ar trebui să aibă complexul inferiorităţii faţă de televiziune.
În anul care s-a scurs am răspuns mai des solicitării televiziunilor. Rezultatul l-am simţit pe stradă. Cei mai mulţi m-au întrebat de ce s-a degradat televiziunea. Nu televiziunea s-a degradat, ea ne arată aşa cum suntem. Răspunsul vine imediat, eu nu m-am schimbat şi am pretenţii. Asta ţine de educaţie, am răspuns. Din întâlnirile mele televizate am remarcat că oamenii vor să afle cum ne-am descurcat în viaţă şi în meserie, în timpul acela plin de restricţii şi de ce această nostalgie pentru vremurile trecute. Nu e nostalgie, dragii mei, e tristeţe. Uneori deznădejde. Înainte de decembrie ’89 ne resemnasem cu gândul că nimic nu va mai putea schimba viaţa noastră, dar a venit miracolul şi, o dată cu el, speranţa. Unul după altul, visurile noastre s-au spulberat şi am devenit mai săraci ca înainte. Nu mă gândesc atât la nevoile fiecăruia în parte, ci la sărăcirea Ţării. Nu ştiu prin ce resorturi se intenţionează şi vânzarea a ce a mai rămas. Perico
