Am păşit într-un alt an, pe care mi l-aş dori – cum vi-l doresc şi dumneavoastră – nu doar altul, ci şi altfel. Altfel, nu doar prin comparaţie cu ultimii trei ani, cei de criză majoră, ci cu toţi anii din 1938, anul instalării primei dictaturi, mai degrabă de operetă, a celui de-al doilea Carol.

Am păşit deja cu hotărâre într-un alt an, pe care mi l-aş dori - cum vi-l doresc şi dumneavoastră - nu doar altul, ci şi altfel. Altfel, nu doar prin comparaţie cu ultimii trei ani, cei de criză majoră, ci cu toţi anii de la revoluţie încoace, ba chiar dacă e să fiu precis, de la război şi, poate din 1938, anul instalării primei dictaturi, mai degrabă de operetă, a celui de-al doilea Carol. De bună seamă, nu sunt chiar atât de naiv să-mi leg slabele mele speranţe de vreun partid politic sau de vreo alianţă. Toate partidele aflate acum în Parlament au fost la guvernare, în diferite combinaţii - UDMR chiar în toate combinaţiile! - şi, după cum cred, ne-au arătat ce pot. Au fost la guvernare chiar şi partide aflate pe moment de tuşă, PRM a făcut parte, de pildă, din „patrulaterul roşu", care a sprijinit comicul Guvern Văcăroiu, aşa că degeaba îşi îmbracă astăzi o nouă virginitate. Cum degeaba joacă rol de fecioară apeviştii unui general de curele şi izmene - nu doar că sunt acum la putere, dar toţi au mai fost şi cu partidele lor anterioare. Partide noi? Da, Partidul Poporului! Sper însă din toată inima că scorurile din sondaje sunt manifestări ale protestului faţă de situaţia politică din ţară, nu opţiuni politice adevărate. Nu cred că suntem chiar atât de idioţi să votăm un partid născut din coasta Elodiei! Am votat noi unul născut dintr-o revistă de scandal, dar măcar atunci eram în zorii democraţiei. Alt partid nou? Noua Republică, nu de mult anunţată, care mi-ar putea spune ceva doar dacă nu i-aş vedea de la o poştă cordonul ombilical gros cât un odgon cu care a