În Franţa, anul editorial începe cu un val de noi apariţii pe standurile librăriilor. Matei Vişniec analizează tendinţele literare ale acestui început de an:

Nu s-ar spune că producţia literară franceză suferă din cauza crizei: în această lună ianuarie, librarii pun în vânzare nici mai mult, nici mai puţin de 480 de romane, dintre care 311 sunt franceze şi 169 străine. Dintre cele franceze, 55 sunt debuturi. Sunt cifre impresionante deci, cifre care ţin de mecanismul sau, mai bine spus, de calendarul editorial în Franţa. Două sunt de fapt momentele cheie ale anului editorial: apariţiile de după vacanţele de vară, deci din septembrie, şi noutăţile din luna ianuarie.

O notă de prudenţă se simte totuşi în acest ianuarie 2012 care vine, cum spuneam, cu 480 de romane, dacă ţinem cont că în ianuarie 2011 au fost lansate pe piaţă 510 noi titluri. Mai exista şi un element contextual puternic: primele luni ale acestui an vor avea o viguroasă culoare electorală, de unde numeroasele cărţi şi eseuri cu valenţe politice. Printre aceste cărţi, una se detaşează datorită “curajului” cu care combină ficţiunea cu realitatea. Este vorba de romanul intitulat Panică la Elysée, apărut la Editura Grasset şi semnat de scriitorul Dominique Paillé. Romancierul nostru anticipează, în felul său, alegerile prezidenţiale din primăvara acestui an şi pune în scenă... înfrângerea lui Nicolas Sarkozy la primul tur al alegerilor prezidenţiale. Presa literară franceză reproduce cu oarecare sadism acest fragment din romanul lui Paillé : "Ora 17:30, 22 aprilie. Claude Guéant are sarcina ingrată de a-l anunţa pe Nicolas Sarkozy că a fost eliminat din cursa prezidenţială după primul tur de scrutin. Întrebarea care se pune acum este: cine va fi câştigătorul".

Personal îmi pun întrebarea: ce viaţă ar putea avea acest roman după data de 22 aprilie, când se va şti cine vor fi cei doi ca