Bauta cu masura, berea nu ingrasa, nu imbata si nu face rau, fiind, in acelasi timp, si aliment si medicament. Blonda sau bruna, si berea trebuie consumata cu prudenta chiar daca are o cantitate de alcool mai mica decat vinul. Si abuzul de bere poate cauza probleme mari.
Din documentele vremii, aflam ca, in Evul Mediu, berea se fabrica in manastiri pentru consumul populatiei de pe teritoriul acestora. In secolul al XII-lea, stareta Hildegarde recomanda sa se bea bere si, tot atunci, i-a inchinat acestei bauturi un intreg tratat medical.
Ceva mai tarziu, Simon din Cracovia spunea ca berea are un gust placut, potoleste setea si face sangele bun. Autorul lauda aceasta bautura scriind ca-i fereste si-i scapa pe oameni de pietrele la rinichi, femeilor care alapteaza le ajuta sa aiba lapte mult si de calitate si face pielea sanatoasa, cu o culoare placuta.
Datorita compozitiei sale complexe, cercetatorii germani au scos berea din randul bauturilor alcoolice si au inclus-o in randul alimentelor. Berea are vitamina B1 (tiamina) si B2 (riboflavina) si vitamina PP. Berea are, de asemenea, si un continut mare de minerale, dar si de acizi organici care regleaza echilibrul acizi-baze din organism.
Un consum moderat de bere scade riscul de deces din cauze coronariene si afectiuni cardiace. Berea intareste oasele si le mentine sanatoase datorita cantitatii mari de bor pe care o contine. Berea bruna, originala, inchisa la culoare datorita fermentatiei indelungate, contine fier, de aceea este recomandata persoanelor care sufera de anemie, cat si celor care doneaza sange. Gustul amarui al berii taie pofta de mancare.
Datorita virtutilor sale diuretice, bauta in cantitati moderate, cel mult o suta de ml pe zi, berea elimina pericolul formarii de edeme si depunerea de albumine la gravide. La femeile care alapteaza, favorizeaza
