Dat fiind că pesimismul se ciocneşte în Germania de analfabetismul economic, nemţii au o relaţie viciată cu fenomenul globalizării. Ştiţi cumva ce au în comun un fax, un scanner, un ecran plat, un walkman şi un pick-up? Faptul că au fost inventate în Germania pentru a face bani altundeva.

Aceasta este tragedia germană. Puţine ţări au dat lumii atâtea invenţii precum Germania, dar şi mai puţine sunt cele care profită atât de puţin de pe urma lor pe plan mondial. Republica Federală nu este America unde, în ciuda unui număr relativ mai mic de inovatori, dezvoltarea sectorului este asigurată de un amestec sănătos de capitalism financiar şi optimism.

Diferenţele se pot observa lesne şi la nivel lingvistic. Termenul „globalizare” are în germană un conţinut eminamente negativ şi dă ocazia proverbialei nemulţumiri germane să se manifeste din plin. Prin comparaţie, acelaşi cuvânt are în Anglia, Danemarca, Suedia, SUA şi mare parte din Asia un ton pronunţat pozitiv.

Sistemul educaţional german nu produce tâmpiţi, dar cu siguranţă nu contribuie la înţelegerea realităţii economice a vremurilor noastre. De exemplu, capitalismul este perceput negativ în sensul în care majoritatea nemţilor crede că a câştiga bani presupune invariabil o pierdere a altora. De aceea apare atât de des în discuţie teoria „redistribuirii veniturilor” şi a „echităţii sociale”.

Lipsa educaţiei economice îi face pe germani să creadă că societatea actuală capitalistă este inumană şi rece. Aşa că se înmulţesc vocile care cer o schimbare radicală a societăţii „decăzute” pentru a o transforma în statul social utopic de factură marxistă. Dar cei care vor transformări „sistemice” uită că socialismul a eşuat cu doar 20 de ani în urmă. New York Times: Unde e Europa?

Sau poate mai bună ar fi întrebarea „Ce e Europa”? Este un concept la fel de mult cum este un continent, iar graniţ