Alchimia a fost pentru multe milenii un antemergător al ştiinţei, un laborator al unor idealuri care până acum s-au dovedit a fi intangibile. Alchimia este considerată a fi, printre altele, un precursor al farmacologiei, multe din poţiunile preparate de alchimişti pretinzând a fi panace-ul universal. Alchimiştii erau lăsaţi sa lucreze, erau finanţaţi, stimaţi, chiar temuţi iar potentaţii vremii sperau ca aceştia sa reuşească măcar într-unul din dezideratele lor, transformarea fierului în aur. Principul de baza, din care se trage şi numele acestei protoştiinţe este unirea a doua elemente pentru a genera un al treilea, mai valoros. Puterea alchimiştilor a stat în secretomanie, în impresia pe care au cultivat-o cu dibăcie, ca ştiu cum, pot face aur dar pentru diverse motive nu vor să îşi dezvăluie ştiinţa. Alchimia a dispărut de îndată ce ştiinţa, în accepţiunea ei modernă a impus experimentul şi dovada ştiinţifică pentru validare. Alchimişti însă mai exista printre noi iar o astfel de promisiune minune se afla în dezbatere publica în România sub sintagma “Noua reforma a Sănătăţii”.

România trece printr-o perioadă dificilă. Avem nevoie de împrumuturi astronomice, de 16 miliarde de de euro, conform declaraţiilor preşedintelui Băsescu. Cum ne aflam într-un an electoral şi nici nu intră în discuţie o diminuare a investiţiilor (cele mai multe de mici dimensiuni, incapabile să genereze viitoare venituri şi majoritatea fiind suspectate a fi contractate cu firme dispuse la finanţarea campaniei electorale) principalele discrepante bugetare care trebuie sa fie acoperite rămân capitolele legate de pensii şi de sănătate.

Autorii proiectului de lege, care se suprapun în mare măsură cu autorii Raportului Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice din România, identificaseră corect soluţiile pentru îmbunătăţirea funcţ