"Ce victorie ar fi pentru diavol sã câştige un suflet pe care deja îl posedã? Le ia doar pe cele mai bune, şi al cui este mai bun decât cel al pastorului", spune pastorul John Hale în piesa "Vânãtoarea de vrãjitoare".
Procesele din Salem au loc în Massachusetts-ul colonial între 1692 şi 1693. Mai bine de 200 de oameni sunt acuzaţi de practicarea vrãjitoriei, magiei diavoleşti, dintre care 20 sunt executaţi. Ulterior colonia recunoaşte greşeala comisã şi compenseazã familiile victimelor. De atunci povestea devine sinonimã cu isteria şi nedreptatea, un eveniment ruşinos din istoria omenirii, care încã mai oferã sevã pentru poveşti.
Acum câteva secole, mulţi creştini practicanţi au convingerea cã diavolul îşi poate împrumuta puterile unor persoane cunoscute sub numele de vrãjitoare pentru a face rãu altora în schimbul loialitãţii faţã de acesta. O paranoia generalã cuprinde Europa în secolele 14-16, care duce la executarea a mii de persoane. Procesele de la Salem vin se petrec exact când încep sã se mai limpezeascã apele, dar circumstantele locale le pot explica. În 1689 conducãtorii englezi William şi Mary încep un rãzboi cu Franţa în coloniile amricane, care pustieşte regiuni din New York, Nova Scotia şi Quebec, fortând refugiaţii sã ia calea ţinutului Essex, mai precis sãtucul Salem din colonia Massacussets.
Resursele se epuizeazã rapid, ceea ce agraveazã rivalitatea existentã între familiile care au acces la bunurile din port şi cele care încã mai depind de agriculturã. Controversele se aştern şi în jurul pastorului Samuel Parris, primul învestit în funcţie în sat, în 1689, dezagreat din cauza personalitãţii sale rigide şi lacome. Localnicii puritani nutresc convingerea cã au de-a face cu lucrarea Satanei.
CITIŢI AICI CONTINUAREA
