În ultimii ani, Europa a fost adeseori un ostatec al disputelor dintre Ucraina şi gigantul petrolier rus Gazprom privind preţul pe care statul est-european trebuia să îl plătească pentru livrările de gaze din Rusia. Ambele partide aveau o carte importantă de jucat: Ucraina era dependentă de gazul rusesc, iar compania Gazprom era, la rândul său, dependentă de gazoductul ucrainean prin care aproviziona, până de curând, întregul continent. În cele câteva rânduri când nu s-a ajuns la o înţelegere, toată lumea a avut de suferit, după cum se arată într-o analiză publicată de cotidianul american The New York Times: Gazprom, pentru că şi-a pierdut credibilitatea ca partener de încredere al Europei, Ucraina, pentru că sistarea tranzitului de gaze către restul continentului a dăunat reputaţiei sale, iar Europa, pentru că teama sa faţă de scăderea rapidă a rezervelor de gaze îi arătau vulnerabilitatea în faţa celorlalţi doi actori. În acest an, situaţia este însă diferită.

Gazul de şist ameninţă Gazpromul

După cum constată Graham Freedman, un analist al companiei de consultanţă Wood MacKenzie, citat de New York Times, „Europa are acum acces la gaz relativ ieftin pe piaţa de energie. Gazele lichide şi gazul de şist fac concurenţă Rusiei - iar aceasta ar trebui să fie îngrijorată".

Până acum, o treime din importurile de gaze ale Europei proveneau din Rusia - însumând 65% din exporturile Gazprom. Însă piaţa de gaz se află în schimbare, iar, după cum scrie New York Times, „descoperirea unor resurse de gaz de şist în Europa au zguduit poziţia Gazpromului, mai ales în Europa de Est".

Acesta este un dezavantaj şi pentru Ucraina - care este, totodată, lovită şi de construcţia gazoductului Nord Stream, care leagă Rusia de Germania pe sub Marea Baltică. Jonathan P. Stern, un expert al Institutului Oxford pentru Studii Energetice, este de părere că „Nord Stream fa