Înlocuirea unui specialist (cu ale cărui opinii poți sau nu să fii de acord) cu un campion al traseismului politic. Acesta este primul efect direct al scandalului legat de proiectul de lege referitor la privatizarea sistemului de urgențe medicale din România. Raed Arafat a devenit cunoscut pentru modul în care a organizat practic de la zero (și, la început, împotriva sistemului de la acea vreme) SMURD-ul. Tudor Ciuhodaru a devenit cunoscut românilor (altora decât ieșenii care îl știau deja) în urmă cu un an, prin scandalul performanței semnării în paralel (la Iași și la București) a condicilor de prezență la Spitalul ”Sfântul Ioan” din Iași, respectiv la Camera Deputaților. Ocazie cu care românii au mai aflat că Ciuhodaru ajunsese deputat din partea PSD, de unde plecase la UNPR, pe care îi abandonase pentru PC. Din ianuarie 2011 (când a ieșit la iveală scandalul legat de semnături), Ciuhodaru a avut timp să fie exclus și din PC și să fie reprimit în UNPR.
Că-i place sau nu domnului președinte ori altor detractori, românul prin adopție Raed Arafat a făcut câte ceva pentru România. Ciuhodaru a reușit doar să supraviețuiască și să se conformeze unui sistem scârbos. În fața atacurilor lui Traian Băsescu, Raed Arafat a recurs la singura soluție a unei persoane cu onoare: demisia. Atribuțiile lui (nu neapărat și funcția) i-au fost predate, fără prea multe scrupule lui Ciuhodaru, numit ”consilier onorific de urgență” la Ministerul Sănătății.
Nu cred în persoane providențiale dar, în același timp, consider că schimbările importante au nevoie de profesioniști în orice domeniu. Încă fiind departe de a ajunge să fie un sistem perfect, ”urgențele” din România se aflau, sub conducerea lui Arafat, pe un trend ascendent vizibil. De altfel, ”urgențele” erau unul dintre singurele domenii din România care aveau la conducere un specialist și practician veritabil. Acum, a
