Una din ultimele economii planificate dupa modelul sovietic, Cuba, da semne ca incepe sa caute oficial drumul reformelor, pana nu apuca populatia sa-si faca o primavara a ei, dupa modelul Europei rasaritene, a nordului Africii si - de ce nu - chiar a Rusiei.
E usor de observat ca statul tatoneaza timid terenul initiativelor particulare. A distribuit mici terenuri cultivatorilor, in speranta redresarii agriculturii centralizate si, incepand din octombrie trecut, a permis infiintarea de ateliere particulare pentru frizeri, coafori si cosmeticieni.
Nu e greu sa intuiesti ca regimul Raul Castro testeaza pulsul economiei, incercand sa demareze pe calea reformelor, dar evita terapia de soc, care nu totdeauna da cele mai bune rezultate. Prefera politica pasilor mici.
Problema principala a regimului este, insa, sectorul public, foarte incarcat cu un aparat functionaresc birocratic. Sistemul nu include numai administratia, aici intra cadrele politice, tot felul de organizatii specifice regimului dictatorial, factorii regimului de represiune.
Intr-un regim democratizat, toti acestia sunt de prisos, dar nici nu se asteapta cineva ca privilegiatii de azi sa renunte peste noapte la avantajele, despre care sunt convinsi ca li se cuvin pe merite.
Arta de a face din comunisti privilegiati capitalisti prosperi
Solutia echitabila, din punct de vedere guvernamental, este ca acesti exponenti ai puterii de represiune din trecut - si din prezent, inca - sa devina, peste noapte, din comunisti privilegiati in capitalisiti prosperi.
Ei ar putea primi terenuri sau chiar imobile in conditii convenabile, ar putea beneficia de credite si alte avantaje, pentru ca, retragandu-se din viata publica, sa devina oameni de afaceri prosperi.
Ideea n-ar fi o premiera mondiala si stim chiar din exemplul nostru da
