Domnul Băsescu nu şi-a pierdut ceea ce – cred unii – se numeşte simţul umorului, dar eu aş defini ca lipsă de respect, ca să nu folosesc un termen legat de bun simţ. Într-un speech adresat tinerilor absolvenţi sau studenţi ai facultăţilor din afară, cu ocazia Galei Ligii Studentilor Români din străinătate, Băsescu, printre hăhăituri, le-a adresat câteva cuvinte.
Am ascultat prima oară ştirea la un post de radio, în maşină, şi acolo am auzit şi deja celebrele hăhăituri care însoţesc invariabil toate perlele fostului marinar. Dacă aş fi citit doar presa, nu aş fi avut imaginea completă a spiritului în care a fost prezentat discursul. Îmi amintesc că pe vremea degeaba împuşcatului, toate discursurile şi cuvântările erau împănate în presă cu „aplauze prelungite,” „ovaţii,” „aplauze furtunoase”, „se scandează Ceauşescu şi poporul” etc. Pe atunci, aceste inserări mă enervau. Unii colegi au păţit-o din cauza acestor adaosuri. Eram obligaţi să conspectăm aceste cuvântări şi mulţi colegi puneau câte un soldat cu scris mai citeţ să le scrie în caietul de conspecte aceste cuvântări. Ei bine, mulţi s-au făcut de râs când la controale se constata că soldatul le copiaseră chiar şi aceste informaţii. Aşa se deconspirau cei care în loc să conspecteze, puneau soldaţii să le copieze din ziar. Ei bine, cred că ar fi momentul ca – pentru o bună informare a cititorului cu privire la atmosfera în care s-a produs „întâmplarea”, presa scrisă, să menţioneze şi la cuvântările marinelului, momentele de “hăhăeli prelungite”, „hăhăieli furtunoase” „ se hăhăie”, sau „se huiduie,” „se fluieră”, “se aruncă cu roşii “ în funcţie de situaţie. Dacă speech-ul are loc în cadru oficial sau la taberele de vară ale PDL se aplică primele, iar dacă se întâmplă afară (e adevărat, din ce în ce mai rar) atunci se vor trece ultimele precizări.
În fine trecând peste această propunere, rev
