Există o speranţă pentru piaţa media, care va creşte în ritm de 13% pe an şi va ajunge în România la 3,8 miliarde dolari în 2015. La creştere vor contribui în 2012 alegerile.
Profesia de jurnalist s-a decredibilizat în 2011 din cauza scandalurilor şi stenogramelor revelatoare („Nu sunteţi liberi, nene! Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!“, rămâne citatul din SOV relevant în materie de libertate a presei), iar genul de opinie a pierdut un condei prestigios în persoana lui Andrei Pleşu, care făcea în Dilema Veche un profil memorabil patriei mediatice: „România reuşeşte, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanţa, ba chiar simultaneitatea unor afecte şi situaţii ireconciliabile: dramă şi băşcălie, râs şi plâns, veselie şi tristeţe, vehemenţă şi toropeală, indignare şi conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare şi la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care şi invitaţii, şi moderatorii deplâng catastrofe naţionale ireparabile printre glumiţe, replici «haioase», piruete jucăuşe. Suntem specialişti în hazul de necaz. Doliul de fond se arborează într-o atmosferă de bună-dispoziţie telegenică. Cei din platou, când bosumflaţi, când şmecheri, când apocaliptici, când zglobii, se simt bine. Cu alte cuvinte – cum spunea cineva –, situaţia e tragică, dar nu e serioasă…“
E de înţeles cum CNA n-a prididit să împartă avertismente şi amenzi în valoare totală de peste 2 milioane de lei, spre bucuria bugetului de stat. Antena 3 şi Realitatea TV cu câte 22 de sancţiuni, Antena 1 şi OTV cu câte 15 sancţiuni, Canal D cu 9 sancţiuni se întrec în clasamentul de pedepse.
În zona paradoxului sub semnul căruia evoluează presa autohtonă se aşază şi faptul că (har Domnului!) publicul are la noi de unde alege, zappând printre sutele de canale TV, se poate refugia pe Discovery, pe TVR 2 la un film bun sau la
