Opoziţia ar înlătura Guvernul Orbán printr-o „revoluţie“ fără vărsare de sânge.
În ultimele două decenii, dintre ţările central-europene numai Ungaria, mai exact guvernul naţional-populist al lui Viktor Orbán, a ajuns în situaţia penibilă şi absurdă ca oameni politici din Europa de Vest şi SUA, respectiv presa occidentală, să pună sub semnul întrebării angajamentul ţării faţă de valorile democratice. Mai mult de atât, au fost formulate îngrijorări faţă de posibilitatea ca, după doar un an şi jumătate de domnie a celui de-al doilea Guvern Orbán, Ungaria să devieze spre o „dictatură lejeră“. Ce este adevărat în aceste afirmaţii? Cât de bine vede străinătatea evenimentele din Ungaria şi în ce măsură este justificată teama opoziţiei că este ameninţată democraţia? În fine, ce se întâmplă acum în politica şi societatea maghiară, ce se ascunde în culisele demonstraţiilor de masă?
Angajamentul Ungariei faţă de valorile democratice şi consolidarea acestora după modele occidentale nasc serioase îndoieli partenerilor din Vest, adică ţărilor membre ale UE şi SUA, tocmai acum, când Ungaria este deja un membru vechi al NATO şi a depăşit prima sa preşedinţie UE. După 20 de ani de independenţă, eliberată de sub ocupaţie militară sovietică, Ungaria devine „o problemă“ la Bruxelles, iar politica Guvernului Orbán dă bătaie de cap Uniunii Europene, tocmai când şi ea sângerează. Situaţia Ungariei ar putea fi un precedent periculos, de conducere autoritară într-o Europă mai puţin unită, care şi-a pierdut echilibrul economic. Neliniştea internaţională nu a rămas fără consecinţe nici în interiorul ţării. Opinia publică şi cercurile restrânse care gândesc critic, reprezentând poate câteva sute de mii, maximum 1 milion de cetăţeni din cele 8 milioane de alegători, îşi exprimă îngrijorarea faţă de puterea acumulată, legitim, de regimul Orbán, cu o majoritate zdrobitoare în p
