În principiu, e o veste proastă, pentru că omul îşi construise o credibilitate solidă. Şi nu pe vorbe, ci pe fapte: a luat un proiect de la zero şi l-a transformat într-o reuşită. Practic, când zici SMURD, zici Arafat (nu Yasser Arafat, cum zicea Ion Iliescu luni seară la RTV!).
Dar lucrurile sunt al naibii de complexe în acest caz. Nu este vorba doar de oameni, ci şi de sistem. Şi de principiu: lăsăm Urgenţa medicală de-a pururi la stat sau o deschidem spre privatizare? Raed Arafat e inflexibil: să fie de stat pe vecie! S-ar putea să aibă dreptate. Dar şi să se înşele amarnic!
Să ne amintim: Raed Arafat s-a afirmat, cu destui ani în urmă, ca om anti-sistem. A încercat să pună pe picioare un Serviciu Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD) la Cluj-Napoca, dar sistemul i-a trântit uşa în nas. A repetat încercarea la Târgu-Mureş, unde a şi reuşit. Din acel moment, ascensiunea sa a fost naturală. Modelul de succes a fost extins la nivel naţional, iar Raed Arafat a devenit regele SMURD-ului din România. Nu şi-a dat seama însă că, între timp, dintr-un om anti-sistem a devenit omul sistemului, dacă nu cumva însuşi sistemul. Poziţie din care chiar şi un fost promotor al reformei se poate comporta ca un frânar al reformei.
Până la un punct, sunt justificate şi suspiciunile susţinătorilor lui Arafat: dacă un lucru merge bine, de ce să-l schimbi? Şi SMURD este un serviciu care chiar a dovedit profesionism. Întrebarea e: a dovedit şi eficienţă? Iar aici e vorba de bani, nu de imagine. Altfel spus: sunt justificate sumele cheltuite pentru funcţionarea SMURD?
Acest articol nu se bazează pe o investigaţie, ci pe o percepţie. Una formată, de-a lungul anilor, pe baza unei realităţi implacabile: nu există administrator mai prost decât statul! Statul are competenţe, dar este însoţit şi de multă necinste. Hoţie. Corupţie. Iar marea nenoroc
