Nu îl bănui pe Președinte că are o miză personală în subiectul ”Arafat”. Nici nu îl bănui că s-a specializat în managementul Sănătății, așa încât să fi ajuns singur la concluziile pe care le susține atât de aprig, concluzii aflate în opoziție cu varianta ”stângistului” Arafat. Îl suspectez însă pe Președinte de ceva mult mai periculos decât de erori de argumentație.

Faptul că Raed Arafat și-a prezentat public opiniile după ce, înțeleg de la Ministrul Sănătății, le-a prezentat și în cadrul instituției, e un lucru bun. Pe fond, a deschis și a făcut posibilă dezbaterea unui subiect care altfel ar fi fost redus la veșnica confruntare ”putere-opoziție”, așa cum s-a întâmplat în cazul reformei Educației, care se dovedește pe zi ce trece o mare demagogie. De data aceasta, cineva din interiorul sistemului și în același timp funcționar în instituția ministerului are o altă opinie și și-o expune argumentând.

Desfășurarea publică a confruntării Arafat- Băsescu – (a căpătat această dimensiune doar datorită intervențiilor Președintelui) – certifică tipul de mentalitate care i se cere funcționarului de rang superior sau inferior din instituțiile statului. Ceea ce se cere acestuia e să fie ”funcționar politic” și nicidecum funcționarul public specializat pe domeniul în care este numit.

De fapt, ceea ce l-a deranjat pe Traian Băsescu nu au fost argumentele lui Arafat, ci ”tupeul” acestuia de a contesta – la care se adaugă și funcția – gândirea echipei pe care o susține Traian Băsescu.

Miza este de fapt egoul lui Traian Băsescu care a căpătat dimensiuni gargantuelice. Modul în care a intervenit în timpul dezbaterii televizate este doar o reflecție a egoului persoanei Traian Băsescu care nu acceptă să i se conteste opinia, autoritatea, mai ales când persoana contestatară ocupă un loc în organigrama instituțiilor pe care însuși Traian Băsescu le păstorește. @N