- Cultural - nr. 927 / 10 Ianuarie, 2012 RAFT Dezvietuirea personajelor In Aprilie aseptic, Editura Nico, 2010, Darie Ducan, la nici douazeci si trei de ani, este un poet pe deplin format, matur si profund. Poemele sale au un firesc neomenesc, par rostite (scrise) fara efort si au o rostogolire lafaita, de proza buna, care ar trebui sa te puna pe ganduri, dar, de fapt, te lasa fara ganduri pentru ca impresia este ca totul a fost spus in ele, ca nimic din lumea poetului nu se lasa sugerat, ca nu este nevoie de sugestie, pentru ca textele literare despre care fac vorbire contin adevaruri integrale exprimate stiintific. Din primul ciclu, cele mai frumoase sunt " A saptea campie”, "A opta campie” si "A treisprezecea campie”, care par a nu veni din lumea in care traim, ci i se ofera numai poetului, in transa. Iata, inainte de a cita ultimul poem numit, definitia pe care patriarhul Athenagoras al Constantinopolului a dat-o revelatiei intr-o carte de convorbiri, in care Olivier Clément intreaba: "Revelatia este transformarea energiei mortii in iubire de Dumnezeu”. Si cum "A treisprezecea campie”: "Azi dimineata cineva mi-a batut la usa chirilic./ M-am speriat ca-mi vin strabunicii tarziu,/ gasiti de vreo ezitare latina./ Batea a pamant si era dimineata”. Tupeul, virilitatea poetului ne dau sentimentul ca el vehiculeaza numai concluzii (numai certitudini), dar nu este asa de categoric cum pare. La o recitire mai lenta si mai calma, continuturile de fraze se arata a fi niste ipoteze suprafiresti, reluate pana la perfectiunea formala (si apoi pana la liniste) de catre nevoia de adevar in formare a poetului. De aceea sunt si atat de numeroase poemele perfecte in carte: pentru ca tot ceea ce se spune este adevar in formare si, in clipa in care adevarul este gata format, cursivitatea textului inceteaza sa existe si emisia se franeaza brusc si categoric,curmanddiscursul, ca o b