Aflată în dezbatere publică, preconizata Lege a sănătăţii a suscitat numeroase critici şi propuneri. Camera Federativă a Sindicatelor Medicilor din România a trimis observaţiile sale, pe care voi încerca să le rezum.

Schimbările propuse de proiectul Legii sătătăţii, aşa cum apar ele în nota de fundamentare şi cum au fost susţinute public de Cristian Vlădescu, coordonatorul proiectului, sunt:

– desfiinţarea caselor de asigurări judeţene; vor dispărea Adunările Generale ale Asiguraţilor şi Consiliile de Administraţie Tripartite (Patronate-Sindicate-Guvern);

– CNAS devine parte a guvernului; CNAS va deveni Agenţia de Plăţi a Ministerului Sănătăţii, care va primi banii de la Ministerul de Finanţe; CNAS va repartiza banii unor contractori privaţi;

– strângerea banilor din taxa pentru sănătate se face prin MF şi este supusă aceleiaşi aprobări a parlamentului prin bugetul de stat, dar administrarea va fi mai centralizată;

– desfiinţarea atribuţiunii de înregistrare, acreditare şi avizare a profesioniştilor din sistem (acum în sarcina organismelor de drept public numite Colegii) şi trecerea ei la nivelul MS;

– transformarea spitalelor în fundaţii, asociaţii şi societăţi comerciale;

– desfiinţarea Comisiei Naţionale pentru Acreditarea Spitalelor;

– dreptul ca societăţile comerciale de asigurări să formeze „reţele“ de spitale, cabinete, laboratoare, „pe bază contractuală“.

Argumentele aduse de autorităţi în sprijinul acestor propuneri sunt:

1) banul public nu va mai fi controlat de stat, ci de nişte „privaţi“, despre care se crede că vor gestiona banii mai bine;

2) va creşte competiţia în sistem, ceea ce va duce la creşterea calităţii actului medical;

3) se desfiinţează monopolul statului în finanţare.

Consecinţele legii

Analiza motivelor şi a textului proiectului dezv