Medicul Raed Arafat, subsecretar de stat la Sănătate, consideră că prin noua Lege a sănătăţii de sistemul integrat de urgenţă al României se va alege praful. „Misiunea de salvare de vieţi omeneşti va fi înlocuită cu un concept nou, bătălia pentru bani.”
Preşedintele Băsescu transferă şmechereşte chestiunea din spaţiul public în cel personal: „Numai pe Arafat îl deranjează că România va avea şi un sistem privat de urgenţă”. E greu să desluşeşti adevărul.
Povestea lui Arafat e arhicunoscută. La câte şuturi şi pumni a luat pe când moşea SMURD-ul, omul ştie ce spune. Datorită încrâncenării lui România are azi o instituţie medicală de elită. Realitate greu de înţeles, ştiind că Sănătatea are nevoie de respiraţie gură la gură. Ţări răsărite din Uniunea Europeană vor să-şi ia notiţe, să le împrumutăm tehnologia, „sistemul Arafat” vine dintr-o ţară care i-a umplut nu numai de corturi şi cerşetori, ci şi de medici. Arafat n-a făcut doar o instituţie, ci a învins sistemul. Şpaga. Lenea. Invidia. A reinventat mila. A schimbat mentalitatea nenorocită că e imposibil să schimbi ceva în România.
Am sunat la 112, pentru un om de 97 de ani, fără speranţă. Gestul îmi părea inutil. Ani în urmă, când chemai Salvarea pentru un bătrân, aşteptai cu orele. Uneori, refuzaţi de spitale, prăpădiţii mureau depuşi prin parcuri sau proptiţi la întâmplare de ziduri. Am sunat la 112 şi în 4 minute a venit SMURD-ul. Paramedicii şi-au scos instalaţiile, şi-au făcut treaba contracronometru, au chemat ambulanţa, care a apărut în 5 (cinci) minute... A urmat internarea. Totul a funcţionat ca în serialele americane de profil. Cât am aşteptat la „Sf. Pantelimon”, SMURD-ul aducea pe bandă rulantă bolnavi, beţivi, aurolaci. Înnebuniseră spitalul cu amărâţi. Unul n-a rămas fără tratament, deşi beţivii urinau pe ei, urlau, înjurau.
Aici se îneacă sistemul. În spitale. Degeaba îi c
