Odată la 365 de zile suntem în fața unui sfârșit și în acelaș timp în fața unui început. Încheiem un an și începem altul.

De obicei atunci când inițiem ceva sau suntem în fața unui început tindem să ne prefigurăm planuri și să ne stabilim obiective pentru perioada care urmează, dar avem în acelaș timp tendința de a evalua și modalitatea și gradul de atingere a obiectivelor și de realizare a planurilor pe parcursul perioadei pe care o încheiem.

Nu de multe ori când suntem în fața bilanțului constatăm că sunt anumite obiective nerealizate pe anul care a trecut, iar în încercarea de a le motiva nerealizarea tindem să aducem ca și motive lipsa de energie, lipsa te motivație și poate lipsa timpului. De cele mai multe ori lipsa de energie și motivație nu reprezintă motivele reale ale nerealizării lor și de multe ori o parte semnificativă dintre obiectivele nerealizate se datorează mai degrabă formulării neadecvate a acestora. Obiectivele de multe ori nu sunt îndeplinite pentru că nu sunt formulate într-o manieră care să ne stimuleze și să ne facă implicați în realizarea lor. Atunci se ridică întrebarea cum anume se pot formula obiectivele astfel încât acestea să ne determine să le realizăm.

Cum trebuie formulate obiectivele?

Există câteva principii simple care pot crește implicarea în realizarea obiectivelor. Obiectivele trebuie formulate în termeni de acțiune și nu în termenii unor stări interioare, cum ar fi, de exemplu, să fiu mai fericit sau să am mai mult succes, să fiu mai implicat etc. Formularea unui obiectiv în termenii trăirilor e mult prea vagă și nici nu oferă prea multe indicii despre cum anume să le îndeplinim; tocmai de aceea aceste obiective atrag după sine o implicare minimă și superficială. Dar dacă în loc de formularea în termenii trăirilor începem și descriem toate acțiunile care pentru noi ar descrie fericirea sau oricare al