Urmăresc, probabil că dintr-o pornire masochistă, dezbaterile din mass-media privitoare la soarta serviciilor de urgență. Nu mă miră amatorismul analiștilor, e de înțeles că instituțiile media ies mai ieftin dacă apelează la cîte un “specialist în orice”, decît dacă și-ar angaja cîte un specialist în fiecare domeniu. În schimb, mă miră amatorismul celor care chiar lucrează în sistemul de sănătate, uneori chiar în serviciul de urgență, dar care, timp de 20 de ani, nu au descoperit încă o soluție simplă, pe care alte țări o aplică de zeci de ani, pentru a decongestiona serviciul de ambulanță.
Probabil că noi avem un număr insuficient de salvări pentru a face față chiar și urgențelor adevărate, grave. Dar o mare parte dintre solicitările pentru ambulanțe sînt făcute pentru cazuri care, deși au nevoie de asistență medicală, nu necesită, în plan medical, un transport cu ambulanța: degete strivite în ușă, diverse plăgi, contuzii, entorse sau luxații, stări de slăbiciune ale unor vîrstnici etc etc, lista e foarte lungă.
Pentru toate aceste cazuri, se poate recurge pur și simplu la taxiuri. Pacientul ar trimite casei de asigurări bonul fiscal primit de la taximetrist, iar casa i-ar rambursa bolnavului contravaloarea transportului la și de la spital. E clar că un transport cu taxiul ar costa sistemul sanitar mai puțin decît deplasarea unei ambulanțe. În plus, acești pacienți care nu prezintă un grad mare de urgență sau de gravitate, dar care uneori au dureri importante, n-ar mai aștepta cîteva ore salvarea, ci ar ajunge să beneficieze de investigații și îngrijiri la spital după numai cîteva minute.
Chiar sînt curios dacă vreun oficial din sănătate va prelua propunerea din acest text. Sau dacă vreun jurnalist cu o oarecare audiență o va difuza și susține. Altfel, atît oficialii cît și jurnaliștii declară că pe ei nu-i interesează decît salvarea vieților. Tr
