Nadal şi-a adunat amintirile din copilărie şi din tenis într-o carte de 250 de pagini publicată în 2011
# Cartea este scrisă de un reputat jurnalist, John Carlin, care a reuşit să alcătuiască un portret complet al fostului lider mondial # Familia, apropiaţii, oamenii din jur vorbesc despre spaniol # Cuvinte care nu puteau să se întîlnească dacă în viaţa lui nu apărea tenisul # Accidentări, divorţul părinţilor, toate sînt cuprinse în rînduri revelatoare # Deocamdată „Rafa” nu a fost tradusă în română, ea fiind accesibilă în engleză şi spaniolă
Mingea pleacă din racheta lui Federer. Aparatul de netz piuie. Roger serveşte din nou. Sunetul impactului cu racheta lui Nadal e cel bun. Mingea trece peste fileu de 13 ori, iar a paisprezecea oară prinde acel efect incredibil pe care-l ia doar cînd este trimisă de pe forehand-ul lui Nadal. Aşa a început finala de la Wimbledon din 2008.
"Liniştea e cea care te impresionează atunci cînd joci pe Terenul Central la Wimbledon. Baţi mingea fără să o auzi. O arunci şi apoi serveşti. Îi auzi ecoul fiecărei lovituri. Clack, clack, clack". Aşa începe cartea de memorii "Rafa" scrisă de John Carlin împreună cu fostul lider mondial.
O carte cu coperţi cartonate şi pagini galbene al cărei pilon este finala de la Wimbledon din 2008, dintre Nadal şi Federer, pe care spaniolul a cîştigat-o în cinci seturi 6-4, 6–4, 6–7(5), 6–7(8), 9–7.
De ce iarbă şi nu zgură? Pentru că trofeul de pe iarba verde i-a bîntuit copilăria lui Nadal. Cele 228 de minute ale partidei sînt pretextul pentru o plimbare prin mintea lui Nadal, dar şi prin viaţa personală pe care preferă să o ţină departe de fani şi de presă. "Povestea lui Rafa nu este precum cea a lui Agassi, plină de polemică, drame, droguri, actriţe de Hollywood. E portretul unei persoane care a trăit o viaţă admirabil de stabilă, înconjurată de multă afecţiune", spune
