Să-ţi intersectezi drumurile, de-a lungul vieţii, cu laureaţii premiilor Nobel este, profesional vorbind şi nu numai, o şansă deosebită şi foarte, foarte rară… Ne vorbeşte despre întâlnirea cu premiaţii Nobel Günter Blobel şi Kurt Wüthrich, dl prof. dr. Valeriu Rusu în cadrul rubricii Lexis.
M-am oprit la acest titlu deoarece în paginile săptămânalului „Viaţa medicală“, adesea în articole scrise de tineri, am observat de mai multe ori că erau relatate întâlniri cu laureaţi Nobel – îmi amintesc îndeosebi evocarea întâlnirii cu Elisabeth Blackburn*, laureată pentru Medicină în anul 2009, personalitate cu totul deosebită, asupra căreia voi reveni. O întâlnire directă cu diferiţi laureaţi Nobel reprezintă un eveniment pentru orice tânăr, dar şi pentru medicii consacraţi. Să recunoaştem însă că nu este la îndemâna oricui. Dacă legile autohtone ar permite, sunt aproape sigur că laureaţi Nobel în vârstă de peste 65 de ani ar accepta să lucreze periodic în România, conducând, de pildă, un departament. Am afirmat că sunt aproape sigur şi pentru că am cunoscut îndeaproape doi laureaţi Nobel, având şansa de a rămâne cu aceştia câteva zile. Fără să ajung la detalii, mă voi referi la cei doi laureaţi: Günter Blobel (n. 1936, Nobel Medicină – 1999) şi Kurt Wüthrich (n. 1938, Nobel Chimie – 2002). I-am cunoscut pe amândoi cu câţiva ani înainte de primirea Premiului Nobel, ceea ce poate fi interesant. Mai întâi pe Günter Blobel, care lucrează la Universitatea Rockefeller, cu PhD obţinut sub conducerea profesorului George Emil Palade. Am fost în preajma sa trei zile, impresionat de cultul pe care îl exprima pentru profesorul său, arătându-mi locul în care stătea profesorul Palade la reuniunile din laborator, precum şi modul în care intervenea în discuţii, unul uman, chiar când apăreau controverse. Aflând de atracţia mea pentru cărţi, cu amabilitate mi-a propus s
