- Editorial - nr. 928 / 11 Ianuarie, 2012 ... – "La padure, domnule!” - raspunde mielul din stravechea colinda mioritica, necunoscand el, la vreme aceea, si neafland nici pana acum – bag sama, cum ar zice ardeleanul –, ca padure sau codru des (unde "toate paserile ies”) cu greu se mai afla, pustiite si varate prin te miri ce valize diplomatice, in absenta legii, cica!, jungla fiind preponderenta de-a lungul si de-a latul batranului continent. Zice-se ca noua state UE au prelungit restrictiile de munca pentru romani, din cele 11 alcatuitoare, doar Italia si Republica Ceha fiind de acord ca romanii si bulgarii sa beneficieze de libera circulatie pe piata muncii. Celelalte noua - Belgia, Germania, Irlanda, Franta, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria si Marea Britanie – tinand-o pe a lor, ca suntem un neam blestemat, de hoti, criminali, curve si mafioti, o rusine a lumii civilizate! In fond si la urma-urmei, poate ca anatema asta nu e totalmente nefondata. Pe vremea "raposatului”, in 99,99% din cazuri, cei care apucau vreo excursie peste hotare, mai ales dincolo de lagarul socialist, trebuiau sa dovedeasca... valente deosebite, sub aspect moral, de caracter, de dosar, si, nu rareori, de compatibilitate cu anumite practici si conditii pe care le implicau deplasarile. S-a nascut, astfel, in anii obsedantului deceniu, precum si in cei urmatori –, caci "naravul din fire n-are lecuire” –, o adevarata pleiada de turnatori, delatori, autori de anonime semnate (sub pseudonim) si, mai ales, nesemnate, dar extrem de eficiente, mai ceva decat medievala, venetiana "Bocca di Leone”. Vorbesc din auzite, fiindca, marturisesc, cu mana pe inima, desi aveam probleme... de dosar, ca mai toti romanii, pe mine nimeni, niciodata, nu m-a contactat ca sa ma intrebe ceva, despre cineva, sau ca sa imi ceara... vreun "autograf” angajant. Probabil, eram neinteresanta si nedemna de... "incredere”