- Comentariu - nr. 928 / 11 Ianuarie, 2012 Cum este si firesc, la trecerea dintre ani, fiecare om isi pune in talerul balantei sufletesti ceea ce crede ca a realizat in perioada trecutului an, iar in celalalt taler asaza lumea vazuta, asteptand in van raspuns, nu odata in dreptul intrebarilor ramanand un vid ametitor, fara substanta, o anume neputinta, independenta de vrerea lui. Si atunci, tie, ca om, cu morala crestina sadita in suflet inca din prunce, ce-ti mai ramane de facut? La o cugetare mai ampla, nu-ti vine decat sa arunci cu barda spre cer a neputinta, consolandute ca nu esti singur in postura de "leguma”, intr-o lume bulversata de parvenitism pe criterii clientelare si afaceri, al carei rol, in cele mai multe cazuri, este de eludare a legii si statuarea nonvalorii ca piloni pe care se sprijina prezentul. Cu siguranta, o astfel de stare nu ne lasa indiferenti, pe noi, cei din lumea scrisului, rabufnind uneori cu patima si naduf, punand in frumusetea cuvantului scris trairea omului simplu, redand-o neretu sabil, sau alteori redand obida atator ipostaze cu intamplari relatate din juru-ne, in toata hidosenia situatiilor nefiresti. Este nefiresc sa asisti neputincios la caderea neamului tau in letargia pierzaniei, fara sa poti face ceva. Sa observi ingrozit cum de la o zi la alta totul se risipeste, totul se altereaza, decalajul intre cei avuti si cei saraci se mareste exponential o data cu averile "gajbanite” pe te miri ce increngaturi conjuncturale, fara de noima. Sa asisti la procese in care x sau y isi revendica pe buna dreptate proprietatile, dupa o lege bine statuata si o Constitutie batjocorita si siluita, pentru proprietati ce le-au fost luate cu japca de diferiti smenari, ce fac parte din comisiile diriguite de tot felul de legi republicate, a caror precepte nu o data sunt incalcate. Cu o justitie morbida, ale carei judecati treneaza de zeci de ani, c