Noua naţională a lui Vasile Stângă se zbate să renască, are tupeu şi vivacitate, dar plăteşte încă tribut pentru ultima pasă. România s-a impus cu 25-22 în faţa Belarusului, în primul meci din cele două decisive pentru calificarea în barajul pentru Campionatul Mondial. Diferenţa ar fi putut fi şi mai consistentă fără câteva momente de neatenţie.
Handbalul se bucură de o istorie încărcată, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care Polivalenta a vibrat aseară la fiecare acţiune a tricolorilor. Peste 5.500 de susţinători au venit să le dea o mână de ajutor lui Şimicu, Csepreghi, Popescu şi celorlalţi coechipeiri pentru a încerca să revină în elita mondială. Stângă a decis să rişte încă din start şi i-a aruncat în luptă pe jucătorii noi, Talas şi Mihai. Aceştia au intrat cu tupeu în joc, dar în timp au părut copleşiţi de atmosfera şi de presiunea jocului.
România a căutat să preia iniţiativa din start, dar s-a izbit de o apărare masivă a Belarusului, greu de depăşit, şi a păcătuit prin lipsa de luciditate din atac. Rutenka, jucător care s-a ridicat la rang de star după ce a câştigat de cinci ori Liga Campionilor în opt ani, a fost omul lui Fenici, care a încercat să-l ţină la distanţă de poarta lui Popescu. Însă acest lucru n-a fost suficient pentru ca tricolorii să fie la timonă. Adversarii au avut mai mereu o zvâcnire în plus, astfel că la pauză au intrat în avantaj, 14-12.
Plusul Popescu
De la cabine, România a ieşit total schimbată, cu o viteză superioară faţă de cea cu care intrase în joc. Tonul revenirii l-a dat portarul Mihai Popescu, care şi-a baricadat poarta prin intervenţii formidabile. Naţionala a preluat conducerea în minutul 38, scor 17-16, dar tot a mai dat rateuri. Desprinderea la două goluri a venit abia în ultimele zece minute, "artificiul" fiind aprins de un alt "mânz" propus de Stângă, Cristian Ghiţă, autor a
