… propun sa fim modesti. Sa pornim de jos. Daca nu putem cadea de acord cu nimic altceva, ce-ar fi sa incercam cu prezumtia de buna-credinta ? Prezumtia ca un om care nu ne impartaseste ideile, ba dimpotriva, sustine altele care ne scot din sarite, nu e neaparat si un om rau. Nu e neaparat si rau-intentionat. Ca una-i una, si alta-i alta. De injuraturi si scuipati sunt satul.
As putea sa cobor in istorie pana la Platon, care sustinea ca nimeni nu face rau stiind ca e rau. Pentru a sti ce e raul, trebuie sa stii mai intai ce e binele. Abia atunci poti actiona intentionat impotriva lui. Dar, daca stii cu adevarat ce e binele, nu vei actiona niciodata impotriva lui. Ca, adicatelea, nu exista oameni de cu adevarat de rea-credinta. Exista doar oameni, sa zicem, mai putin inteligenti. Cum insa un asemenea argument poate parea desuet in zilele noastre, ma multumesc sa apelez la John Stuart Mill. Imbratisat deopotriva de liberali (in sensul clasic) si de socialisti (tot in sensul clasic), Mill ramane, aparent paradoxal, unul dintre autorii cei mai putin masura sa creeze dispute suplimentare. Or, in Despre libertate, liberl-socialistul taman despre asta vorbeste : despre distinctia dintre mesaj si mesager.
Acordati-le oamenilor prezumtia de buna-credinta, chiar daca va enerveaza ideile lor. Intotdeauna se vor gasi oameni care vor inclina balanta in favoarea ordinii, si altii care vor prefera libertatea. Unii pun accentul pe individ, altii pe binele comun. Unii cred in Dumnezeu, altii nu. Intotdeauna, unii vor fi mai de dreapta, altii mai de stanga. Si unii ai altii au, in felul lor, dreptate. Nu e rea-credinta. E diferenta de Weltanschauung.
Din pacate, ceea ce vad atat de la stanga cat si de la dreapta e o pofta nestavilita de demonizare a adversarului. Noua Republica sau Liga Studentilor Romani din Strainatate, sugera recent Costi Rogozanu, manipuleaza
