Dragoş Ghiţulete (realizator Radio România Actualităţi), un text despre ce se întîmplă pe canalele de sport şi despre lipsa transmisiilor din sporturile de iarnă.
Vede rosu in fata ochilor. Dar mai departe nu bate. E atit de pornit incit miscarile ii sint greoaie. In citiva metri patrati isi revarsa toata ura. E singurul spatiu pe care il poate acapara. Acolo se duce lupta lui, altceva nu stie. E provocat si raspunde. Are doua coarne care pot face ravagii. Si uneori mai scapa, spre disperarea multor iubitori de oameni care se lamenteaza in breaking news-uri ca un matador a fost tirit de taurul furios si singereaza acum pe moarte. Un animal pe moarte e un om, asa crede Philip Roth, care poate nu a vazut grozaviile din arena. Si nu, nu e arena gladiatorilor din epoci apuse.
Se intimpla acum, si doamne aranjate aplauda cind omul se fereste cu miscari gratioase de animalul care urmeaza sa fie pe moarte. Ii desparte un metru patrat de pinza rosie, sute de ani de experienta, mii de ani de civilizatiei si poate un nemasurabil acces la provocarea speciilor. Arma cu care urmeaza sa fie rapus ii apartine iar omul nu trebuie sa faca altceva decit sa i-o smulga de pe coapse si apoi sa i-o infiga in locul pe care il urmareste zilnic pe internet, acolo trebuie patruns, si multimea insetata de singe aplauda. Nu, poate ca nu mai e insetata de singe, confunda singele cu spectacolul. Va mirati de hacuirea din spatiul public romanesc? Pai e suficent sa urmaresti citeva minute dintr-o torida pe un canal de sport si incepi sa te simti ca Robert de Niro. Numai ca acolo, in “Taurul furios”, beneficiaza de atributele umane. Doar in filme? Ei bine, nu. Urmeaza acapararea bizonului derutat cu stegulete, galetuse, tricouri, si de ce nu, mici rosii. In singe, ca place sfiriiala. Carne tremula.
P.S. Oameni buni, e iarna. Au loc competitii sportive de sezon. Se numeste ski ace
