Chiar dacă biserica a adus un calendar creştin-ortodox respectat astăzi în toate comunităţile tradiţionale, nu trebuie să uităm că în spatele multor sfinţi creştini se ascund divinităţi mito-folclorice autohtone, ale căror poveşti aşteaptă să fie dezlegate pentru a recupera întreaga dimensiune identitară a poporului român.
Vom încerca o prezentare a celor mai importante sărbători din Calendarul Popular al Românilor, marcat de renaşterea ciclică a Zeul An, de mersul Soarelui prin zodiac, de orologii cosmice ce nasc scenarii şi făpturi mitice, acte de divinaţie şi propiţiere, ceremonialuri şi ritualuri ancestrale. Vom vedea cum Timpul ia chipul unor divinităţi tinere la început de an (Sânvasii, Dragobete, Sântoader, Sângiorz, Floriile, Sânzienele, Ielele), apoi se maturizează (Sântilie, Sâmedru, Sântandrei, Sfânta Vineri, Inătoarea, Crăciuneasa), devenind Moş/Babă la sfârşit de an (Moş Niculae, Moş Ajun, Moş Crăciun, Baba Dochia), cu precizarea că, de-a lungul vremii, început de An Nou au fost şi zilele de 25 decembrie şi 1 martie.
Anul Nou al vremurilor noastre a început sub semnul Bobotezii şi al Sântionului, zile ale purificării prin apă şi foc ce închid cercul Sărbătorilor de iarnă. Ne aflăm sub protecţia lui Ianus, zeul cu două feţe – una întoarsă spre anul care a trecut, iar cealaltă îndreptată spre anul ce tocmai a venit. El ne va aduce Miezul Iernii şi Circovii de Iarnă, deschizând totodată ciclul de sărbători consacrate Lupilor: Sâmpetru de Iarnă, (16 ianuarie), Filipii de Iarnă (25 ianuarie), Filip Şchiopul (31 ianuarie). Pendulând între benefic şi malefic, patron al iernii înfrigurate şi animal totem al dacilor, Lupul este venerat în calendarul popular al românilor, fiindu-i închinate anual peste treizeci de sărbători.
Urmează luna lui Faur, cel mai mic şi schimbător dintre copiii Zeului An. Patronează Martinii
