"SMURD nu a fost creat de un om. Statul român a făcut eforturi uriaşe pentru dotarea SMURD şi a ambulanţei. Acest sistem a fost creat din banii românilor. Nu a venit niciun personaj din ţara asta cu banii în buzunar".
Îl privesc pe Traian Băsescu cum zâmbeşte satisfăcut la televizor. I-a zis-o lui Raed Arafat, acest venetic sirian care, nu se ştie cum, a devenit peste noapte cea mai populară figură din România. Pentru el se semnează petiţii, se transmit mesaje de solidaritate, se iese chiar în stradă. Intolerabil!
Nu ştiu care parte din afirmaţia lui Traian Băsescu este mai dezgustătoare. Bagatelizarea muncii unui om? Insinuarea meschină că Raed Arafat este în realitate un profitor al statului? Grosolănia de a-l expedia pe unul dintre puţinii profesionişti care chiar ştiau despre ce vorbesc în Guvernul României la statutul de simplu "personaj", dubios şi pus pe căpătuială? Mai dezgustător decât toate acestea este însă tupeul lui Traian Băsescu de a vorbi în numele românilor de pe poziţia unuia care apără "banii românilor". De cine îi apără?
E adevărat că SMURD primeşte bani de la stat. Dar SMURD există. Pare un adevărat miracol că în ţara asta plină de reformatori care nu rumegă decât vorbe chiar s-a făcut ceva concret. Câte "eforturi uriaşe" n-a depus în aceşti ultimi ani statul pentru a cheltui "banii românilor" pe lucruri care nu există?! Traian Băsescu ştie asta, ştie că serviciul poartă semnătura unui om concret, cu nume şi prenume, care a avut nu doar viziunea, ci şi încăpăţânarea şi îndârjirea de a o pune în practică. Şi asta îl roade.
Pentru că în România, când cineva face ceva, se găsesc nenumăraţi oameni de bine care să-i dea la cap. Aşa e felul unui popor care trăieşte satisfacţia supremă atunci când "moare şi capra vecinului". Dl. preşedinte a reuşit cu intervenţia din această seară să sublimeze ce este mai urât în poporul în nume
