Un salut către Paolo Rossi. Prim-planuri speciale în presa italiană după un Roma - Şahtior 2-3. O cursă nebună pe ruta Hunedoara - Bucureşti. Fuga după trenul de Călan. Şi aşteptarea unui stadion ovaţionîndu-l pe 3 martie, la reluarea campionatului din Ucraina. Crîmpeie din viaţa contracronometru a lui Mircea Lucescu.
Reflectoarele de pe "Olimpico" au amuţit. "Roma, Romaaa, Rommaa", fabulosul imn al echipei din Cetatea Eternă, a tăcut. 60.000 de oameni părăsesc scaunele albastre ale stadionului care l-a încoronat pe Franz Beckenbauer drept campion mondial ca antrenor şi pe care Diego Armando Maradona, ce nume!, a plîns a frustrare şi neputinţă. Frustrare, mai ales.
Ovidiu Ioaniţoaia şi-a pierdut ţigările. În înghesuiala de la intrare a rătăcit pachetul de Kent, alea lungi, cu care, pe vremea cînd "domnul Ovidiu" scria la "Flacăra", mergeai la doctor.
Glume cu Paolo Rossi
O sută de ziarişti se ridică în picioare şi aplaudă. AS Roma a pierdut, dar jurnaliştii aplaudă. În sala de conferinţe a intrat un învingător. Pe plasme, vorbeşte Paolo Rossi, analizînd meciul care tocmai s-a încheiat. Rossi e omul care a adus Italiei titlul mondial în 1982. "Ciao, Mister!". "Ciao, Paolo, come stai?". Înaintea conferinţei "di stampa" s-a legat acest dialog.
"Bună seara! Vă rog să spuneţi în ce limbă putem discuta. Eu vorbesc în română, pentru că asta e limba ţării mele şi pentru că în sală se află şi jurnalişti din ţara mea. Avem traducere, e OK, da?". Şahtior Doneţk a bătut cu 3-2, după o primă repriză fabuloasă. Mircea Lucescu explică meciul. "E o seară importantă pentru această echipă venită din estul Europei".
"Aţi avut locuri bune, da?"
La retur, "această echipă venită din estul Europei" avea să cîştige cu 3-0. Un meci după care Cătălin Tolontan scria că "Lucescu era în şubă şi cu un fes pe cap, părea un navigator pe apel
