Ultimele decenii ale secolului XX au fost marcate de o revoluţie tehnologică în biologie şi medicină. Enzimele de restricţie, combinarea moleculelor de ADN de la specii diferite, amplificarea genelor şi secvenţierea ADN sunt instrumentele de lucru explicate de dl prof. dr. Mircea Covic, la rubrica Medicina genomică.

Prima etapă în evoluţia medicinii tradiţionale spre medicina genomică s-a derulat în ultimele decenii ale secolului XX, fiind marcată de o veritabilă revoluţie tehnologică în biologie şi medicină, comparabilă – prin consecinţe – cu descoperirea microscopului. Până în 1970, genele erau entităţi materiale inaccesibile investigării directe, din cauza dimensiunilor foarte mici şi imposibilităţii obţinerii unei cantităţi suficiente de material genetic pur pentru analiză. În acel an, s-au descoperit enzimele de restricţie cu ajutorul cărora a devenit posibilă secţionarea ADN şi izolarea genelor. Ulterior, au fost introduse alte noi tehnologii de studiu ADN, care au făcut posibilă combinarea moleculelor de ADN de la diferite specii (ADN recombinant), multiplicarea (amplificarea) genelor, precum şi analiza structurii şi funcţiei genelor sau identificarea mutaţiilor. Toate aceste descoperiri, încununate cu cinci premii Nobel, au inaugurat „era ingineriei moleculare“, care a schimbat statutul geneticienilor, transformându-i din „observatori“ în „manipulatori“ de gene. Genetica iese din cadrul său abstract şi începe o nouă eră, cea a geneticii şi medicinii moleculare. Pentru toţi cei care vor urmări, în această rubrică, evoluţia cunoaşterii spre medicina genomică, considerăm utilă înţelegerea instrumentelor de lucru şi dobândirea unui vocabular operaţional. Pentru obţinerea unor gene sau fragmente de ADN în vederea amplificării şi analizei ulterioare, cel mai frecvent se foloseşte secţionarea ADN genomic, cu ajutorul enzimelor de restricţie. Ele s