"Figura cea mai extraordinară pentru cultul roman e Ianus; e o zeitate foarte veche a romanilor, şi una cu asemenea însuşiri nu se află nici la greci, nici în alte mitologii. Ianus s-a considerat drept zeul începutului şi al originii, al tuturor lucrurilor prime şi pentru aceasta în toate rugăciunile şi la toate sacrificiile s-a pomenit mai întâi şi înaintea lui Joe (Jupiter), şi în cântările Salilor îl numesc Divum Deum; aşa se numeşte şi Pater Ianus şi se venerează ca regintele anului, a sorţii omeneşti şi domnul păcii şi al războiului. (...) E zeu de lumină, de Soare, e Luminosul, e portarul cerului şi al luminei cereşti, dimineaţa deschide porţile, seara le închide, ieşind şi intrând, (...) e originea izvoarelor, fântânelor şi râurilor, începătorul vieţii organice, fructuatoriul seminţiei omeneşti. (...) Ianus toate le formează, toate le domneşte, toate elementele, natura apei şi a pământului ce se sileşte în jos, a focului şi a aerului ce năzuieşte în sus, le-a legat în boltitura cerească şi prin aceasta le-a lănţuit pentru totdeauna. E creatorul tuturor anilor, adică al timpului şi al întregii ordini frumoase de lume." (Atanasie Marian Marienescu – "Cultul păgân şi creştin. Sărbătorile şi datinile romane vechi")
Ianus este zeul cel mai venerat al calendarului roman, aducându-i-se ofrande şi fiindu-i închinate rugi în fiecare zi. Tată al zilei răsăritoare (Matutinus Pater), este invocat în toată dimineaţa, înainte de începerea lucrului. Tot el guvernează prima zi a fiecărei luni (Kalendae), când lumina astrului nopţii începe să crească, punând stăpânire pe cer. Romanii i-au înălţat pe colinele Romei 12 altare, câte unul pentru fiecare lună a anului, iar dintre ele i-au consacrat-o pe cea dintâi: Ianuarius. Sanctuarele lui au înfăţişare de boltă, de poartă sau de galerii ridicate deasupra locurilor de trecere, în timp ce monedele ce-i poartă efigia
