Ma intreb cati dintre romanii care au asistat la razboiul dintre presedinte si Raed Arafat au incredere mai degraba in Traian Basescu decat in fondatorul SMURD.
Nu stiu ce anume l-a manat pe seful statului in acest conflict. Vehementa cu care presedintele i-a stigmatizat ideile si furia cu care a tunat si fulgerat impotriva viziunii lui Arafat asupra sistemului de urgente pur si simplu imi raman de neinteles.
Chiar si daca doctorul SMURD s-ar afla intr-o grava eroare, poate cu atat mai mult, nu stiu de ce ar fi fost necesar ca un presedinte cu o cota de incredere undeva pe la 10-15% sa il forteze practic pe omul cu cea mai buna imagine din Guvern sa demisioneze. Sa ii inchida gura si sa il puna sa aleaga intre a tacea sau a pleca, vizavi de reformarea domeniului unde se pricepe cel mai bine.
Raed Arafat a demonstrat ca si in Romania se pot construi cinstit si onest sisteme care sa functioneze si sa fie eficiente.
Raed Arafat simbolizeaza aproape tot ceea ce noi nu suntem si nu putem face. Sa fim seriosi, rigurosi, sa nu ne dam batuti - pentru a ridica SMURD la nivelul actual i-au trebuit peste 20 de ani.
De 22 de ani incoace, guvernele noastre, indiferent de culoarea politica, nu au reusit sa faca nimic. Nimic asemanator reusitei lui Arafat. Iar Basescu il trimite la plimbare, asigurandu-ne in acelasi timp ca va infaptui o minune, o capodopera inginereasca a sistemului integrat de urgenta. Un act care poate parea sinucigas....
Pentru ca asta reprezinta gestul presedintelui. Prin acuzatiile pe care i le-a adus, cand presedintele l-a numit "cel mai mare dusman al unui sistem privat de sanatate", Traian Basescu nu a reusit decat sa lase impresia ca vrea cu tot dinadinsul sa dea vrabia din mana pe cioara de pe gard.
Cei mai naivi si mai increzatori isi vor spune - "si ce, asta inseamna ca