Ho, ho, ho, hoo-ho! Cam asa striga Mos Craciun atunci cand mana sania sa cu reni printre nori, sanie incarcata cu saci plini cu jucarii pentru copiii cuminti. Ei, dar poate ca unii dintre dumneavoastra nu stiti ca Mos Craciun a fost interzis aproape o jumatate de secol in Romania. Aceasta inlocuire a lui Mos Craciun s-a facut doar la nivel oficial, caci oamenii oricum il sarbatoreau. Si fiindca, cetatenii Romaniei continuau sa-l astepte pe Mos Craciun, tovarasii au hotarat sa-i gaseasca un inlocuitor mosului.
De fapt, acest inlocuitor era un surogat, o sosie (nedemna) a mosului crestin, acesta numindu-se… Mos Gerila. Era interesant daca ar fi inlocuit-o pe Merry Christmas (sic!) cu… Baba Dochia ! Eh, dar eu totusi ma numar printre cei fericiti, care copil fiind la tara l-am mai prins pe Mos Craciun in drumurile sale troienite. Deci, noi copiii „tarani“ de la sat, nu-l sarbatoream pe Mos Nicolae ci doar (si exclusiv) pe Mos Craciun. Il asteptam cu nerabdare pe mos, si discutam intre noi despre venirea sa cu o frenezie si o teama, greu de descris in cuvinte. Atunci, cand ningea tare, tare de tot, satul ramanea izolat de restul localitatilor. Noi copiii, ne luam saniile din lemn (unii aveau sanii de fier facute in fabrica de la Bocsa) si urcam pe dealuri. Derdelusul nostru era lung si daca ne urcam de pe Talva (dealul inalt) puteam cobori pana la pod la Poganis, aproape un kilometru si prindeam o viteza pe saniuta, formidabila. Deci, putem spune ca aveam un mega derdelus.
Seara Craciunului era sfanta pentru noi, iar colindatorii adulti veneau cu coruri si fanfara in colindat. Noi copii mergeam in „pitarai“ si cantam „O ce veste minunata“ sau… recitam plugusorul, asa cum era el scris in abecedarul de la scoala. Apoi, asteptam pe Mosul sa vina acasa. Acum, incercati sa va imaginati cam cum arata Mosul Craciun al nostru de la sat. El nu era imbracat in cojoc
