"Pacienta s-a prezentat în două rânduri la consultaţii, ultima în martie 2011, cu diagnosticul tulburare depresivă severă - episoade depresive severe repetate. A refuzat internarea, recomandându-i-se tratament antidepresiv, traumatizant şi autopsihotic pe care l-a întrerupt fără avizul medical", scrie în adeverinţa care arată care a fost ultimul diagnostic primit de Mălina.

„Artista avea idei de autodistrugere, nu a vrut să se interneze în spital, n-a mai urmat deloc tratamentul şi nici nu s-a mai prezentat la medic. I s-a recomandat un medicament antipsihotic şi unul antidepresiv. Oamenii cu idei de suicid reuşesc într-un fel sau altul până la urmă, din păcate. Uneori, ideea de suicid poate ţine chiar de boală, de depresia în sine şi se poate întâmpla şi în condiţii pozitive externe, dacă e vorba de idei delirante cauzate de depresie psihotică. În perioada aceea nu era cazul unei internări forţate a Mălinei Olinescu. Urmarea tratamentului i-a asigurat o perioadă bună de mai mult de opt-nouă luni", au comentat specialiştii pentru Ring.

"Definiţia sinuciderii este una sociologică, nu una morală. Sinucigaş înseamnă oricine îşi ia singur viaţa(...) Patriarhia, dacă ar fi fost logică şi, dacă acolo, preoţii ar analiza, să spun, profesional, diferite diagnostice din astea!.... Un om care se sinucide în momentul în care are o tulburare psihică gravă, depresie sau sindrom paranoid şi nu are liber arbitru, el nu ia o decizie de a se sinucide cu claritatea conştiinţei, deci aceşti oameni ar trebui să primească serviciul religios. După părerea mea, ar trebui să primească serviciu religios pentru că nu a fost voinţa sa, pentru că nu prin voinţa sa şi-a luat viaţa, ci din cauza bolii", a precizat un medic psihiatru.

Incredibilele mail-uri pe care Mălina Olinescu le schimba cu prietenul ei Sebi: "Gunoiule idiot, javră, vierme!"- El îi răspundea: "Eşti