În ultimele şase luni, ruşii nu se mai recunosc pe ei înşişi. Le plăcea să stea în bucătărie, să se plângă şi să filosofeze. Ceea ce se întâmplă acum reprezintă momentul în care cetăţenii Federaţiei îşi dau seama că trebuie să contribuie la evoluţia ţării lor.

În urmă cu 20 de ani, ruşii mai trăiau un moment pe baricade. Era vorba despre oameni care nu trăiseră nicio clipă în viaţa lor în libertate sau democraţie, dar care luptau până la ultima suflare pentru aceste noţiuni. Dezamăgirea următorilor ani avea să transforme cuvântul „democraţie” într-o înjurătură.

Cei care manifestează astăzi pentru alegeri libere sunt, în majoritate, prea tineri ca să îşi aducă aminte de vremurile de acum două decenii. Au trăit în libertate economică, dar le lipseşte aceeaşi opţiune de leadership politic precum predecesorilor protestatari. Este momentul în care Rusia are, în sfârşit, o generaţie pregătită să reformeze societatea din temelii şi să formuleze un set de principii la care poate adera o majoritate democratică. Era democraţiei controlate a luat sfârşit.

Lista de schimbări necesare e lungă, dar ruşii nu trebuie să reinventeze apa caldă. Libertatea trebuie să cuprindă justiţia, presa, instituţiile statului şi controlul guvernului. În economie, modelul bazat pe venituri din petrol şi gaze trebuie înlocuit cu unul imun la fluctuaţiile de pe piaţa energetică. Mai este încă o întrebare la care ruşii vor trebui să răspundă: Este Rusia parte dintr-o Europă extinsă bazată pe principii democratice?

Putem ghici că ruşii se îndreaptă în această direcţie. Drumul până la destinaţie poate fi însă zbuciumat sau, de ce să n-o spunem, chiar sângeros. Voinţa schimbării există. Cu o doză de bun simţ adăugată, în Rusia va avea loc o evoluţie, nu o revoluţie. Averea Romei (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Premierul italian Mario Monti merită aprecierea cancelarul