China este principalul beneficiar de pe urma planurilor Statelor Unite şi Europei de a restricţiona tranzacţiile de ţiţei ale Iranului. Asiaticii au obţinut deja preţuri mai mici şi pun condiţii iranienilor care vor să-şi vândă petrolul.
Flerul Beijingului pentru oportunităţi de afaceri dă un nou înţeles zicalei „Când doi se ceartă, al treilea câştigă“.
În timp ce Europa ia în calcul aplicarea unui embargo pentru ţiţeiul iranian, iar SUA au demarat lucrările la o serie de norme coercitive pentru a descuraja tranzacţiile de ţiţei ale Iranului la nivel global, China îşi impune condiţiile în negocierile cu Teheranul şi obţine preţuri mai mici pentru petrolul pe care îl cumpără.
„Sancţionarea Iranului consolidează influenţa Chinei la masa negocierilor“, spune Michael Wittner, şeful diviziei de cercetare a pieţei petroliere a grupului bancar francez Société Générale, citat de Bloomberg.
Rafinatorii chinezi obţin reduceri semnificative la petrolul livrat de Iran, în contextul în care cumpărătorii din alte state au micşorat sau sistat tranzacţiile de ţiţei iranian pentru a evita eventuale penalizări din partea autorităţilor americane şi europene.
În acelaşi timp, SUA suportă cea mai mare parte a cheltuielilor pentru supravegherea Strâmtorii Ormuz, prin care trec anual 17 milioane de barili de ţiţei (20% din totalul tranzacţional anual la nivel mondial).
China, al doilea importator de petrol din lume (după SUA), beneficiază de protecţie pe rutele navigabile din Strâmtoarea Ormuz fără a plăti un cent pentru asta, a declarat Dennis Blair, amirat american în rezervă.
