S-ar zice că expresia i s-a făcut părul de găină nu poate fi decât o contaminare accidentală, o deraiere produsă din neatenţie, asupra căreia nici n-ar merita să ne oprim.

Nu e chiar aşa: în mod surprinză tor, sintagma părul de găină apare de mii de ori într-o căutare pe internet cu Google: ceea ce înseamnă că greşeala iniţială s-a repetat şi s-a răspândit destul de mult. Situaţia este asemănătoare cu aceea a expresiei câine sur la vânătoare, pe care am discutat-o cu puţină vreme în urmă: totuşi, câinele sur (în locul celui surd) era doar un exemplu de pierdere a motivaţiei, nu şi de îmbinare absurdă. Părul de găină e cu atât mai interesant: arată cât de mult contează în utilizarea limbajului – şi mai ales a frazeologiei – obişnuinţa, familiaritatea cu o secvenţă sau o structură prefabricată – şi cât de puţin este luată în seamă motivarea ei logică. Expresia dovedeşte şi rolul esenţial pe care îl are în variaţia lingvistică asemănarea fonetică. Evident, a i se face părul de găină e o contaminare între a i se face pielea de găină şi a i se face părul măciucă. Cuvântul păr a putut substitui pe piele în temeiul asemănării semantice dintre cele două expresii (care desemnează în primul rând senzaţia de spaimă), dar şi datorită asemănărilor de formă lingvistică: aceeaşi structură sintactică a expresiilor, aceeaşi consoană iniţială a cuvintelor şi acelaşi număr de silabe, în forma lor articulată. Explicaţia raţională a sensului nu a jucat niciun rol în a bloca modificarea, deşi expresiile iniţiale sunt destul de transparente: ambele evocă, metonimic, teama sau emoţia prin efectele lor fiziologice (reale, dar exacerbate); prima conţine şi o comparaţie condensată („pielea ca de găină”).

Exemplele recente, numeroase, provenind mai ales de pe forumuri, dar şi din texte şi emisiuni informative, au o constantă semantică: părul de găină nu indică atât spaima