Şi în acest an, meritul organizării Festivalului de scurtmetraj de la Piatra Neamţ, „Filmul de Piatra”, îi revine regizorului Andrei Dăscălescu.

Între timp, festivalul nu doar că a prins contur, dar şi-a configurat şi o identitate, a devenit o marcă înregistrată în contextul festivalurilor de scurtmetraj româneşti, pe care le recapitulează cu o selecţie inspirată. „Filmul de Piatra” este un festival al tinerilor regizori români la care se adaugă din acest an şi cei din Republica Moldova, adică tot români, parte dintre ei studenţi, parte abia ieşiţi de pe porţile şcolii. Este un festival care respiră tinereţe, optimism şi exuberanţă molipsitoare atât prin participanţi, cât şi prin organizatori şi public.

Îmi place să văd în scurtmetraj nu o etapă de tranziţie către lungmetraj, ci un gen aparte, cum sunt nuvela şi short story-ul pe lângă roman, un gen cu propriile strategii estetice, trăind într-un univers şi o atmosferă care-i sunt specifice. Fără a fi un festival de proporţiile „Next”-ului, „Filmul de Piatra” respiră deopotrivă un aer competiţional şi jovial, este o invitaţie la cinematografie pe gustul tuturor, în spiritul unei tinereţi creatoare, iar acest fapt a fost demonstrat de sălile arhipline. Din păcate, nu este loc în această cronică pentru a comenta şi alte filme decât cele câştigătoare, însă trebuie remarcat că juriul (Ana Ularu, Andi Vasluianu, Irina Margareta Nistor, Aurelian Nica, Virgiliu Mărgineanu şi Ticu Lăcătuşu) s-a orientat bine şi pe podium au urcat filme care meritau premiate. Millo Simulov a obţinut premiul pentru ficţiune cu Hello Kitty, un film volubil, dezinhibat, extrem de vocativ pentru o temă gravă. Interesant pentru un scurtmetraj, filmul aduce cu un road movie, cu un grup de tineri hipsterici care pleacă la mare într- o maşină decorată flower power cu floricele şi culori împrumutate parcă dintr-o cămaşă jamaicană. Reg